Obiective turistice:
Cetatea Rasnov Pe Dealul Cetăţii, cercetările arheologice au demonstrat existenţa unor elemente de fortificaţie preistorice si dacice. Cetatea medievală din Rasnov se presupune că a fost construită în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei. Deşi nu există nici o dovada in acest sens, materialele arheologice pledeaza pentru functionarea fortificatiilor cel putin din secolul al XIV-lea. Mai mult, in anul 1335, în timpul unei invazii a tătarilor care a pustiit Tara Barsei, se pare ca fortificaţia a salvat vieţile locuitorilor refugiaţi între zidurile sale. Pozitionata pe o culme stancoasa, deasupra partii de rasarit a orasului actual, cetatea a fost formata initial dintr-o incinta larga, care a cuprins de la inceput “Cetatea de jos” de mai tarziu. Legate de aceasta incinta sunt si cele mai vechi turnuri: Turnul Armelor (pe latura de sud) si Turnul Bathory (latura de est). Atât în timpul catastrofelor naturale, cât şi a invaziilor militare, cetatea a reprezentat şansa supravieţuirii comunitatii rasnovene. Ea a fost mai mult decat o cetate de refugiu, a fost o “a doua vatră a Râşnovului”. Obligati sa ramana aici zeci de ani, rasnovenii au transformat fortificatia intr-o locuinta. Cetatea a fost intregita arhitectonic de comunitatea rasnoveana pana in secolul al XVIII-lea, cand securizarea graniţelor sudice ale Transilvaniei, a permis atât o dezvoltare economică neîntreruptă a târgului, cât şi, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scădere a interesului comunităţii râşnovene pentru întreţinerea cetăţii medievale. Mai mult, în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri şi a grăbit transformarea cetăţii părăsite într-o ruină. În cetate era ţinut doar un singur paznic care trebuia să anunţe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor. În 1937, după o vizită în cetatea Râşnovului, scriitorul brasovean Octav Şuluţiu lăsa posterităţii o frumoasă descriere dar şi un înţelept îndemn: “Ar fi păcat să se distrugă această mărturie istorică. O reconstituire a ei s-ar impune. Dar nu o renovare care să o falsifice, să introducă elemente noi. Să se întărească tot ce există şi atâta”. Întârziată de război şi de anii tulburi ai instaurării regimului comunist, restaurarea cetăţii Râşnov s-a desfăşurat abia în perioada 1955-56. Apoi Cetatea Râşnovului a intrat în istoria cinematografiei româneşti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974). În 1967, la Râşnov este realizat filmul Columna, o coproducţie româno-germano-italiană regizată de Mircea Drăgan, nominalizata anul următor la “Globul de aur” şi la “Oscar” pentru cel mai bun film străin. Stupefiant, insa la inceputul mileniului III, a avut loc cel mai dramatic episod al istoriei contemporane a Cetatii Rasnov. România a pierdut în cativa ani secole de istorie. In perioda 2000 – 2007, monumentul de importanta nationala a fost agresat de intervenţiile ilegale ale fostului “chiriaş” al cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL/Alberto Drera (au fost distruse iremediabil capelele cetatii, in gradina cetatii situl dacic si cel medieval a fost nivelat cu excavatorul etc.). In prezent, datorita eforturilor comunitatii rasnovene, Cetatea Râşnov va fi redată ISTORIEI.
Cheile Rasnoavei
Renumite pentru instalatia de bungee-jumping, unica in Europa, Cheile Rasnoavei atrag anual mii de turisti, indiferent ca sunt pasionati de sporturi extreme, drumetii sau iubitori de natura. Peretii din stanca se ridica abrupt pana la 270 metri inaltime, alcatuind un peisaj impresionant. Instalatia este pe locul intai in Europa de Est, si pe locul doi in Europa, dupa Elvetia, cu o inaltime de 135m cu posibilitati de marire pana la 155m, pe o distanta de aproximativ 100 de metri, in functie de greutatea celui care sare. In impresionantul perete din Cheile Rasnoavei – malul drept – s-au stabilit mai multe trasee alpine, dintre care cele mai cunoscute sunt Santinela Cheilor si Surplombele de Aur. Alaturi de aceste trasee, in Cheile Rasnovei au aparut si alte trasee care pot fi cu usurinta reperate, fiind marcate foarte vizibil cu vopsea, aplicata pe stanca. Foarte interesante datorita caracterului lor si a expozitiei sudice sunt traseele din Peretele sudic al Postavarului (Abruptul Itwig) si din Vanga Mare.
Pestera Rasnoavei
Pestera Rasnoavei este localizata in muntii Postavarul, din localitatea Rasnov, judetul Brasov. Pestera beneficiaza de 2 intrari si are o lungime de 380 metri. Pestera se bucura de un decor impresionant, insa pe unele portiuni, accesul este ingreunat de peretii ingusti. Salvamontistii recomanda ca turistii care se aventureaza pentru prima oara in Pestera Rasnoavei sa fie insotiti de persoane care au mai vizitat pestera. De asemenea, rucsacurile mari nu sunt recomandate pentru aceasta incursiune pentru ca o parte din pestera, 70 metri, se face pe burta.
|
Castrul roman de la Rasnov – La Cetate (Grădiştea, Erdenburg, Eulenburg, Orlenburg) Situl arheologic de la Râşnov se află situat pe o terasă mijlocie a râului Bârsa, la cca. 4 km NV de oraşul Râşnov, la hotarul cu comuna Vulcan. Suprafaţă castrului, inclusiv zona şanţurilor, însumează 2 ha. Semnalarea şi descrierea relativ precisă a unei fortificaţii romane la Râşnov a fost făcută încă din 1856 de catre M. J. Ackner. Primele cercetări sistematice au fost efectuate de către M. Macrea în anul 1939. Datorită unei inscripţii din timpul împăratului Alexander Severus (222-235 d. Hr.) a fost identificată unitatea militară dislocată aici şi numele castrului roman: Cumidava. Castrul se pare că a preluat numele de la o aşezare, amintită apoi între “oraşele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Săpăturile arheologice au scos la iveală o mare diversitate de materiale romane provenite din centrele italice, dar şi o mare cantitate de ceramică aparţinând dacilor. Prezenţa pieselor de origine dacică demonstrează că în sau foarte aproape de castru locuiau daci, din rândul cărora se pare că erau recrutaţi şi soldaţi pentru armata romană. Prezenţa masivă a cenuşii sugerează că dezafectarea fortăreţei a avut loc în urma unui incendiu puternic.
|
| Biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Nicolae” |
În Râşnov se află cea mai veche biserică ortodoxă din sud-estul Transilvaniei: biserica ortodoxă românească cu hramul “Sfântul Nicolae”. Monumentul a fost ridicat în mai multe etape. În urma cercetărilor efectuate în anul 1995 s-a ajuns la concluzia că această construcţie a fost ridicată în sec al XIII-lea. Acestei faze arhitecturale îi aparţin altarul şi nava mică. În anul 1384, an inscripţionat şi pe spatele tâmplei bisericii (în altar), refacerea lăcaşului beneficiază de sprijinul domnitorului Ţării Româneşti, Radu I. Biserica a fost alungită şi lărgită. De acum se pare că provine amprenta gotică din arhitectura bisericii râşnovene. În 1773 biserica a fost mărită prin contribuţia negustorilor braşoveni Ioniţă şi Radu Boghici. Forma actuală datează din deceniul trei al secolului al XIX-lea. Pictura interioară de factură bizantină se pare că a fost realizată în secolul al XVI-lea. De-a lungul secolelor, biserica a primit numeroase donaţii de la domnitori şi boieri din Ţara Românească.
|
Biserica Evanghelica În anul 1394 documentele îl amintesc pe Ştefan, pleban al bisercii Sf. Mathias din Râşnov şi Decan al Braşovului. Însă singura biserică a comunităţii creştine a saşilor râşnoveni, păstrată până în prezent, datează de la începutul secolului al XIV-lea. Biserica catolică purta hramul Sfintei Fecioare Maria şi după Reformă a devenit lăcaşul de rugăciune al saşilor evanghelici. Odată cu Reforma religioasă saşii au văruit frescele bisericii. Însă pe partea de nord a corului bisericii a fost descoperită vechea pictură, datată la anul 1500. În anul 1682, în biserica evanghelică a fost montat un altar nou. În anul 1781 a fost înlocuită orga veche de 113 ani cu o orgă realizată de silezianul Johann Frill. După incendiile din 1587, 1623 şi 1718 lăcaşul de cult a fost mult deteriorat. Înfăţişarea actuală a bisericii evanghelice datează din perioada 1774-1775, când s-a ridicat un nou acoperiş şi au fost înălţate zidurile bisericii. Deoarece în incendiul din 1718 cele trei clopote s-au topit, în 1720 se toarnă un clopot nou. După 200 de ani, la încheierea primului război mondial, au fost cumpărate din Apold două clopote mari, sfinţite în 1927. Cutremurul din 26 octombrie 1802 a provocat distrugeri mari bisericii evanghelice şi turnului acesteia. Turnul reconstruit până în 1804 avea o înălţime de 13 metri şi era prevăzut în vârf cu un glob aurit şi o stea.
|
|
|
Biserica nouă ortodoxă “Sfântul Nicolae” În a doua jumătate a secolului al XIX-lea populaţia românească a devenit majoritară în Râşnov. Datorită creşterii numărului credincioşilor era necesară o biserică mult mai spaţioasă decât biserica medievală. Biserica nouă poartă deasemenea hramul “Sf. Nicolae” şi a fost zidită în perioada 1875-1878, după planurile inginerului Gertner de către meşterul Andrei Weber, prin contribuţia poporului român râşnovean şi prin donaţiile primite de la sud de Carpaţi. În iarna anului 1885, pictorul braşovean Mişu Pop, reprezentant important al academismului românesc, a pictat tâmpla iconostasului de lemn. La 1 septembrie 1886 biserica a fost sfinţită de mitropolitul Miron Romanul. Biserica a fost pictată după terminarea primului război mondial. Lucrarea aparţine lui Capadaev şi s-a încheiat în 1929. Afectată de cutremurul din 1977, pictura a fost restaurată în iarna anului 1983-1984.
|
Istorie:
Numele vechi al Rasnovului este “Komidava“. “Polis“-ul (orasul) din Dacia fiind amintit cu acest nume de marele geograf Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Latinizat, toponimul a devenit “Cumidava“. Sub aceasta forma, el apare pe un monument din piatra din timpul imparatului roman Alexander Severus, descoperit in castrul roman aflat la 3 km. N-NV de Rasnovul contemporan. Asezarea dacica era puternic fortificata, fiind aparata de trei valuri de pamant si de trei santuri in fata lor, precum si de turnuri de piatra. In timpul celui de al doilea razboi daco-roman (105-106), cetatea dacica a fost incendiata si partial demantelata de catre romani. Dupa transformarea Daciei in provincie romana, trupele aduse in Cumidava pentru supravegherea drumului ce traversa trecatoarea Branului au ridicat un castru, mai intai de pamant, apoi de piatra. Castrul roman este situat in punctul “Gradiste“, la circa 500 m. sud de paraul Barsa. Sapaturile arheologice, desfasurate in mai multe campanii, au descoperit o mare diversitate de materiale romane provenite din centrele italice, dar si o mare cantitate de ceramica apartinand dacilor. Prezenta pieselor de origine dacica demonstreaza ca in sau foarte aproape de castru locuiau daci, din randul carora se pare ca erau recrutati si soldati pentru armata romana. O alta vatra de locuire din perioada romana a fost descoperita in zona intersectiei caii ferate cu soseaua Brasov -Campulung (“La Pepiniera“). O asezare cu o intindere de aproximativ 4 ha, in care au fost degajate locuinte (cu suprafata medie de locuit de 16 mp.), vetre si gropi de provizii. În una din locuinte s-a descoperit o fibula romana, databila la jumatatea secolului al III-lea cu analogii in castrele romane de pe Rin. Totusi, majoritatea ceramicii este de traditie locala, cea romana fiind destul de putina. Asezarea are un preponderent caracter agricol. Legatura stransa cu locuitorii castrului din apropiere este evidenta, existand si teoria conform careia dacii asezati aici sa fie cei stramutati la sfarsitul celui de al doilea razboi daco-roman de pe Dealul Cetatii. Pe Dealul Cetatii nu este cert ca a existat o asezare sau o cetate inainte sau dupa cucerirea romana, fiind posibil ca materialele arheologice descoperite aici si datate ca provenind din epoca romana sa provina de la un post roman de supraveghere. Rasnovul este mentionat documentar pentru prima data in anul 1331, iar in Evul Mediu si in epoca moderna se numara printre cele 12 sate ce formau districtul Brasov pomenit in documente la 1377. Amplasarea orasului Rasnov pe drumul comercial ce lega Transilvania de Tara Romaneasca i-a asigurat o dezvoltare economica timpurie. Asezarea a fost in primul rand un centru comercial de tranzit inca din 1427, cu drept de targ saptamanal acordat de regele Sigismund de Luxemburg si care si-a pastrat importanta vecinatatii Brasovului, cel mai mare centru comercial din sudul Transilvaniei in relatiile cu sud-estul Europei
